Monday, December 11, 2017
   
TEXT_SIZE

Cautare in site

Cetatea Deva

Cetatea Deva (Castrum Deve), asezata pe magura andezitica a Dealului Cetatii, in NV orasului, la o altitudine de 371 m Cetatea Devei a fost construita pe urmele unei fortificatii daco romane.
Primele lucrari de edificare dateaza din primii ani ai secolului XI, dupa infrangerea de catre unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena ( Cenad ), cand au venit primii colonialisti dinspre vest, alte lucrari au fost executate in timpul regelui maghiar Geza II (1141-1161), cand au sosit primii colonialisti germani in Ardeal.

Cel mai plauzibil insa, cetatea a fost inaltata in jurul anului 1250 in timpul regelui Bela IV, dupa navalirea tatarilor din 1241, care a pustiit Valea Muresului.

Inaltata in secolul XIII intr-o zona strategica, la ingustarea Vaii Muresului si patrunderea raului in defileul dintre Muntii Poiana Rusca si Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetati ale Transilvaniei.

Urmand cursul istoriei, cetatea a avut rol de aparare impotriva tatarilor si a altor potentiali dusmani care urmareau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobilii in fata rascoalelor taranesti, resedinta nobiliara, inchisoare si garnizoana, a asigurat protectia calatorilor si a comerciantilor care circulau in lungul Vaii Muresului.

Prima atestare documentara a cetatii dateaza din anul 1269, cand intr-un act emis de Stefan duce al Transilvaniei, se aminteste de “Castrum Deva”. Cetatea a fost resedinta voievodala incepand din 1307, iar in secolele XIV si XV district militar valah avand in jurisdictie patru districte romanesti. Incepand cu 1453 Iancu de Hunedoara a transformat-o in castel nobiliar, ajungand astfel printre cele mai puternice cetati ale Transilvaniei. In timpul navalirii turcilor din anii 1550, 1552, si 1557 a suferit asedii otomane, cetatea fiind ocupata in 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat-o reginei Isabela a Ungariei si fiului sau Ioan Sigismund. Cetatea a functionat in secolul XVI si ca inchisoare, aici fiind intemnitati umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene si Moise Secuiul conducatorul nobilimii tansilvanene ostile puterii imperiale. In celula in care a fost intemnitat David Ferencz a fost amplasata in anul 1948 o placa comemorativa.

Cetatea a avut un rol important in inabusirea rascoalelor taranesti din 1437, 1514 si 1527.

In secolul XVII cetatea a fost stapanita de nobilii Gabriel Bethlen si Stefan Bethlen, Gheorghe Rakoczy I si Acatiu Barcsay, perioada in care s-au facut lucrari de reparatii si s-a ridicat bastionul circular din partea de sud. Din 1686 cetatea trece in stapanire austriaca, care se va mentine pana in secolul XIX. Incepand cu 1713, guvernatorul Transilvaniei, Ioan Steinwille, care isi avea resedinta la Deva incaseaza de la populatie un impozit de 50.000 de florini cu care construieste noi fortificatii si intareste cetatea, cu doua bastioane in partea de est si cazemate in partea de vest.

In timpul rascoalei din 1782 cetatea a fost ocupata vremelnic de taranii din Dobra, iar in 1786 asediata de taranii rasculati condusi de Horea, Closca si Crisan.

La sfarsitul secolului XVIII cetatea si-a pierdut importanta strategica, fiind lasata in parasire, dar si-a recapatat importanta dupa 1817, cand imparatul Fracnisc I trecand prin Deva a hotarat sa o restaureze. Lucrarile au durat peste un an, cheltuindu-se peste 216.000 florini. In timpul revolutiei din 1848-1849, garnizoana austriaca aflata in cetate condusa de locotenentul Wurn, la vestea victoriilor dobandite de revolutionari asupra armatelor imperiale, a minat zidurile cetatii.

Revolutionarii au asediat in primavara anului 1849 cetatea, fortand garnizoana austriaca sa o paraseasca. Pe fondul derularii ultimelor evenimente revolutionare in august, concomitent cu infrangerea revolutiei, explozia depozitului de munitie a aruncat in aer zidurile Cetatii Devei.

In prezent se mai pastreaza centurile de ziduri intarite cu turnuri patrate sau circulare si cu porti monumentale. De la poarta de intrare principala, se dezvolta zidul inferior de incinta care urca dealul si inconjoara cetatea. Drumul care insoteste zidul conduce la a doua poarta in forma de coridor lung boltit. In dreapta acestei porti se pastreaza urmele camerelor corpului de garda. Trecand de a doua poarta spre complexul de cladiri de pe culmea dealului, poteca urca spre poarta incintei a doua a cetatii.

Zidul de incinta prezinta creneluri fiind amenajat pentru armele grele de foc. Dupa un bastion semicircular se ajunge la poarta ultimei incinte care pastreaza contraforturi masive. In aceasta incinta se dezvolta curtea interioara a cetatii, care este marginita de peretii inalti care reprezinta ruinele unor incaperi, dependinte gospodaresti, depozite, etc.

In partea centrala se gasesc ruinele palatului nobiliar cu resturi de boltiri in stil gotic si elemente renascentiste. La vest de poarta este situat un turn de aparare, iar in est camera corpului de garda.

Cetatea Devei in forma pe care o are in prezent este inca evocatoare, starnind interesul vizitatorilor atat prin ruinele ei cat si prin pozitia sa care domina orasul.

Scurt Istoric

Cetatea Deva in 1850Descoperirile arheologice efectuate pe teritoriul Devei atesta faptul ca zona a fost locuita inca din epoca pietrei slefuite (5500-3500). Astfel, pe terasele dealului Cetatii au fost descoperite vase de lut ars incizate, topoare din piatra, lame de silex, urme de vetre,instrumente din os, figurine care au apartinut acelor timpuri stravechi. Cele mai vechi descoperiri de acest fel, apartin culturi neolitice Turdas - Vinca si culturii Cotofeni situata în a doua jumatate a mileniului III i.Hr., cea mai importanta cultura a perioadei de tranzitie la epoca bronzului.
Pe la inceputul mileniului II i.Hr. au inceput si la Deva sa se formeze asezari omenesti razlete, formate din bordee si colibe, pe terasele dealurilor si in zona de campie din apropiere.

Existenta unor astfel de asezari este dovedita prin descoperirea unor vase ceramice ornamentate cu spirale si meandre,bare de cupru, topoare, seceri, arme, obiecte de podoaba specifice culturii Wietenberg (epoca bronzului) si apartinand unor triburi de pastori si razboinici. Prima epoca a fierului (Hallstatt 1150 - 450 i.Hr.) este reprezentata prin descoperirea pe dealurile din sud-vestul localitatii a unor obiecte ceramice si obiecte de metal caracteristice perioadei respective, precum si a unor morminte scitice cuprinzand un semnificativ material arheologic: urne funerare, vase ceramice, varfuri de sageti din bronz, topoare duble de lupta, cutite din fier, resturi de schelete.

A doua epoca a fierului (450 i.Hr. - 100 d.Hr) este atestata si ea prin descoperirea unor vestigii semnificative: monede, unelte de uz casnic, obiecte ceramice, cuptoare de ars vase, urme de constructii. Despre populatia care locuia pe aceste meleaguri se stie doar ca Herodot mentiona faptul ca in anul 513 i.Hr pe langa raul Maris (Mures) locuiau agatirsii (considerati o ramura a scitilor sau a tracilor). Prin contopirea agatirsilor cu dacii si cu bastinasii din zona, se fixeaza astfel continuitatea populatiei in Dacia si totodata in Deva. Descoperirea in zidurile cetatii a unor fragmente de edificiu anterior de tip "murus dacicus" (ziduri de piatra intarite cu trunchiuri de lemn in sistemul unor crestaturi speciale) dovedeste faptul ca in secolul I i.Hr, in zona dealului Cetatii exista o cetate dacica fortificata.
O noua etapa de evolutie in istoria Devei a constituit-o secolul II d.Hr., dupa cucerirea Daciei de catre romani. Numeroasele descoperiri arheologice - sculpturi, monumente funerare, altare, monede, constructii, apeducte, ceramica, urmele unor edificii de tip villa rustica, demonstreaza o viata si o activitate bogata in aceasta perioada a ocupatiei romane. Nu mai putin de zece obiective cu vestigii dacice si circa cincisprezece cu antichitati si artefacte romane au fost descoperite in zona Devei. Romanii amenajasera un punct militar de observatie pe Dealul Cetatii, construisera un castru la Micia in apropierea Devei, aveau o statie de vama pentru sare si lemn si exploatau andezit la carierele de piatra Pietroasa si Bejan. In partea de sud-est a orasului, in zona cartierului Ceangai, a fost descoperita o villa rustica romana la care se remarca sistemul de incalzire de tip hypocaust (o podea dubla din caramida prin care circula abur fierbinte). Insusi drumul national care strabate si azi Deva in lungime pe acelasi traseu era cunoscut si folosit de romani. Era drumul care se desprindea la Simeria din marea sosea romana Sarmisegetusa - Alba Iulia si care ducea prin Deva la castrul Micia. Dupa 165 de ani de stapanire romana, in anul 271 d.Hr. legiunile romane sant retrase si Dacia ramane parasita in fata nesfarsitelor atacuri date de barbari. Incepe o perioada de aproape un mileniu de migratiune a popoarelor, perioada in care semintiile barbare navalesc si curg peste pamantul Daciei, jefuind si pustiind totul, cautand noi tinuturi de prada si asezari. Deva fiind asezata pe calea principala de comunicare a vaii Muresului, a cunoscut si infruntat toata urgia acestor navaliri. Populatia bastinasa, daco-romana, a trebuit deseori sa se retraga in padurile din apropiere, sa-si refaca deseori casele si vetrele nimicite de barbari, dar desi slabita si rarita, a supravietuit si a continuat sa locuiasca pe aceste meleaguri. Comunitatea daco-romana a condus pana in secolul IX la formarea poporului si a limbii romane.
In secolul al X-lea, iesita din valtoarea migratiunii popoarelor, Deva era o asezare stabila, cu rosturi bine fixate si avea aspectul unui targusor cu pretentii de mic centru al tinutului. Insa vremurile fiind agitate si tulburi, nu au fost prielnice unei bune dezvoltari a localitatii. Astfel spre sfarsitul secolului XI are loc navalirea cumanilor care pustiesc valea Muresului, au loc o serie de lupte interne pentru putere, iar cel mai mare dezastru este adus de navalirea tatarilor in anul 1241 care nimicesc si primele penetratii ale ungurilor si colonistilor germani din zona. In aceasi perioada, dinspre Campia Panonica incepe patrunderea treptata a populatiei maghiare de-a lungul vaii Muresului. In jurul anului 1250 se reconstruieste puternica cetate a Devei, iar drept resedinta pentru stapanii cetatii, se construieste o casa nobiliara. Din acea perioada, si anume din anul 1269 exista si prima atestare documentara a localitatii, sub numele de "Castrum Deva". Aceasta denumire apare pe un act de danie emis de catre ducele Transilvaniei Stefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei, catre contele Chyl din satul Calnic pentru vitejia si credinta sa, aratate in luptele date sub cetatea Devei.
In 1276 se organizeaza comitatul Hunedoara din care facea parte si Deva, iar regiunea intra sub influenta Coroanei maghiare.

In sec. XIV Deva impreuna cu satele inconjuratoare sant mentionate in documente ca fiind un "district militar valah". Cetatea Devei avea in 1371 in jurisdictie patru districte romanesti conduse de cneji si nobili, dupa obiceiul pamantului (jus valahicum). Anumite dovezi sugereaza ca tot in acele vremuri (1370-1444) a fost construita si prima biserica romaneasca in Deva, desi se pare ca o biserica romaneasca ar fi existat aici inca de pe vremea voievodului Ladislau (1294-1315), care avea in stapanire si cetatea si domeniul Devei. documentele vremii vorbesc si despre faptul ca "nobilul si puternicul baron Ladislau voievodul Transilvaniei" a cutezat sa inchida in cetatea Devei pe regele Otto al Ungariei in 1307, luandu-i chiar coroana tarii.

Istoric

Cronicile amintesc despre trecerea prin Deva in 1392 si in 1420 a oastei regelui ungar Sigismund de Luxemburg (1387-1437), pentru a infrunta ostile turcesti. Se mai aminteste si despre razvratirile taranesti din tinutul Devei din anul 1417, izbucnite din cauza impozitelor mari impuse taranilor. In 1427 regele Sigismund al Ungariei emite un act Deva in anii 1900prin care obliga pe romanii din Deva ca "dupa obiceiul vechi si bun" sa execute diferite lucrari pentru "pastrarea si repararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor". Catre jumatatea secolului XV, Iancu de Hunedoara primeste ca danie din partea regelui Ladislau I Cetatea Devei si bogatul ei domeniu cu 53 sate si mine de aur, fapt ce va duce la o oarecare dezvoltare a zonei si la o usoara imbunatatire a vietii taranilor. In aceasta perioada, localitatea este cunoscuta drept "oppidum" adica targ. Odata cu moartea lui Ioan Corvin in 1504, stapanirea Huniadestilor asupra Devei s-a sfarsit, iar Cetatea si domeniul Deva trec sub administratia coroanei. Intre epidemiile cunoscute, se aminteste o ciuma necrutatoare care a bantuit la Deva in anii 1509-1510. Viata taranilor era in continuare foarte grea, deoarece se semnaleaza rascoale in anii 1514 si 1524. Dupa ce armatele turcesti i-au invins pe unguri in batalia de la Mohacs in 1526 si tronul Ungariei a ramas o perioada fara rege, Cetatea Devei a fost disputata intre nobilii Ferdinand de Habsburg si Ioan de Zapolya, care ajungand voievod al Transilvaniei (si apoi rege al Ungariei), pune stapanire pe tinutul Devei. La moartea lui, in 1540 sant organizate spectaculoase si costisitoare funerarii in Deva, unde fostul rege este expus timp de trei saptamani pe catafalc, in cetate. In timpul atacurilor turcesti din 1550, 1552 si 1557 cetatea Devei a fost asediata si localitatea devastata. Astfel in noiembrie 1550 are loc o faimoasa si crancena batalie chiar in Deva. Un pasa turc pornise cu o mare armata spre Ardeal si a facut o tabara la Lipova de unde a trimis o avangarda de 200 calareti catre Deva. Auzind aceasta, castelanul din Hunedoara Ioan Torok porneste in graba cu 113 calareti si 67 pedestri la Deva. Noaptea ataca orasul, turcii surprinsi fug spre cetate, dar la bariera de sus sant macelariti cu ajutorul taranilor localnici. In aceasta lupta mor 88 de turci impreuna cu beiul lor si 4 crestini, iar turcii care au reusit sa fuga se retrag spre Lipova. Pe drum intalnesc un grup de 500 de turci plecati in ajutorul lor, dar care auzind cele intamplate se reintorc grabiti in tabara. In anul 1552 un grup de 600 de turci si 400 tatari condusi de un popa roman vin sa atace Deva.

Nobili

In anul 1557 Deva a fost cucerita de catre turci, iar conducatorul lor, Soliman cel Mare a daruit-o reginei Isabella a Ungariei care recunoscuse suveranitatea Portii in 1541. Regina Isabella a Ungariei vizitase Deva in mai multe randuri dupa cum reiese din documente. Astfel in 1542 ea sta aici doua saptamani, in 1546 sta o luna, iar in 1549 vine si aduce si tezaurul spre a fi pazit in cetate. Intre anii 1581-1595 orasul ajunge sub stapanirea lui Francisc Geszty, comandant si guvernator al Ardealului, isi pierde privilegiile castigate anterior si populatia este inrobita. In iarna anului 1600, Mihai Viteazul in drumul sau spre Praga de unde spera sa obtina ajutor din partea imparatului Rudolf al II-lea, trece pe langa cetatea Devei insotit de circa 100 de oameni. Nobilii maghiari au tras atunci cu tunurile din cetate asupra cortegiului sau. Un an mai tarziu, Sigismund Bathory in incercarea de a ajunge principe al Transilvaniei se refugiaza in cetatea Devei de unde va fi alungat de generalul austriac Giorgius Basta. Acesta cucereste cetatea si in 1603 isi muta aici tabara militara dupa care convoaca Dieta si obtine juramantul transilvanenilor fata de imparatul austriac Rudolf al II-lea. Ulterior, austriecii se retrag sub asediul lui Stefan Bocskay care se ridicase impotriva regimului habsburgic.
La inceputul secolului al XVII-lea cetatea si domeniul Deva s-au aflat sub stapanirea principelui Gabriel Bethlen (1580 - 1629), care a sperat mereu sa obtina coroana Ungariei dar nu a reusit. El a colonizat la Deva un grup de familii secuiesti in zona libera dintre cele doua mori de apa formand Ulita Secuilor, actuala strada Cuza Voda. De asemenea, in 1621 a reconstruit cladirea Magna Curia (Curtea Mare), cladire ce exista si astazi fiind considerata cea mai veche constructie din oras, si care mai este cunoscuta sub numele de castelul Bethlen. In timpul domniei lui Gabriel Bethlen, adica intre anii 1613-1629 s-a batut cea mai mare cantitate de moneda in Transilvania. Dupa moartea lui Gabriel Bethlen in 1630, domeniul Deva trece in proprietatea lui Stefan Bethlen. Sotia acestuia, Maria Szechy, ramasa vaduva la 23 de ani a preluat domeniul si l-a administrat pana in 1640. Fiind o femeie frumoasa, romantica si cocheta si-a trait aici tineretea din plin, inconjurata de cavaleri si de barbati veseli, chefuind si distrandu-se. Facea escapade, petrecea si umbla calare inarmata cu doua pistoale, ducea o viata aventuroasa si usuratica, motiv pentru care a fost cantata in literatura maghiara sub numele de Venus de Murany. Dupa un timp insa a devenit solitara si s-a ocupat de administrarea gospodariei pana in 1640 cand a parasit Deva si a vandut domeniul lui Gheorghe Rakoczy I pentru 6.000 de taleri. In 1645 in Deva se construieste o biserica ortodoxa din care se mai pastreaza turnul. In anul 1687 generalul Caraffa Antonio in fruntea unei armate austriece, ocupa cetatea Devei si reinstaureaza regimul habsburgic.Noua stapanire austriaca nu a facut decat sa aduca populatiei un jug mai greu de suportat decat cel turcesc. In 1706 nobilimea transilvaneana, in frunte cu Francisc Rakoczy al II-lea asediaza si ocupa cetatea Devei beneficiind si de sprijinul maselor largi de iobagi si oraseni.
In 1712 se pun bazele cartierului "bulgar" din Deva, unde au fost aduse 51de familii de colonisti bulgari. Anul 1721 este marcat de rascoala taranilor din Dobra, care au intrat in Deva si au ocupat cetatea. Apoi imparatul Carol al VI-lea doneaza in 1731 domeniul si cetatea Devei, ducelui Iuliu Visconti, care le vinde in 1743 pentru suma de 60000 de galbeni, contelui Haller. Pe langa toate aceste schimbari de stapani, lupte pentru putere si asuprire din partea nobililor, locuitori Devei trec si prin epidemiile de ciuma din 1711-1719, 1738-1740 si 1770-1771.Un puternic incendiu distruge o mare parte din oras in 1756 iar recoltele sant nimicite in 1780 de navala lacustelor.
Locuitori ai Devei si ai satelor din imprejurimi au participat la rascoala din 1784 condusa de Horea, Closca si Crisan luand parte la atacul dat de rasculati in zilele de 6-7 noiembrie 1784 asupra Cetatii in care se adapostea nobilimea. Taranimea rasculata s-a infratit in lupta cu minerii din regiunea Sacaramb - Certej, iar la atac au participat si femeile. Nefiind bine organizati rasculatii au fost respinsi. Au cazut atunci in lupta 72 de iobagi (printre care si 11 femei), si cativa au fost luati prizonieri. Razbunarea nobililor a fost crunta si a doua zi dupa atac, in 8 noiembrie au fost executati 86 de iobagi care au fost ingropati in spatele dealului Cetatii.
Desi nu au putut cuceri cetatea, iobagii rasculati erau siguri ca aceasta va cadea. La 11 noiembrie, Horea a trimis nobililor din cetate un Ultimatum in care se cerea: "Nobilul comitat, impreuna cu toti stapanii de mosii si cu toata semintia lor sa jure pe cruce; nobili sa nu mai fie, ci fiecare daca va putea gasi o slujba sa traiasca din aceea. Nobilii stapani pe mosii sa paraseasca odata pentru totdeauna mosiile nemesesti. Si ei sa plateasca dare ca poporul de rand. Daca comitele si nobilii stapani de mosii se vor invoi la aceasta, taranii le fagaduiesc pace, iar in semnul pacii sa ridice pe cetate, pe la marginile orasului, pe prajini cat mai inalte, steaguri albe". Nobili refuza insa cererile cuprinse in ultimatum si cheama in ajutor trupele imperiale din Orastie, cu ajutorul carora au innabusit rascoala. In timpul revolutiei din 1848-1849 au loc confruntari armate si la Deva. Dupa batalia de la podul Simeriei din 9 februarie 1849 cand armata imperiala condusa de Puchner se retrage, revolutionarii condusi de generalul Bem ataca cetatea Devei in care stationa o garda austriaca si care va capitula de abia dupa doua luni de asediu. La 13 august 1849, din motive necunoscute insa depozitul de munitie din cetate va exploda, iar cetatea este distrusa. La scurt timp dupa distrugerea cetatii, au fost infrante trupele revolutionare din Deva care au capitulat la 19 august 1849 in locul unde astazi se afla cartierul Ceangai, si aceasi soarta a avut-o intreaga revolutie din Transilvania. Tot in timpul revolutiei din 1848, Deva a fost scoasa de sub stapanirea domeniului cetatii, de sub administrarea prefecturii, a fost proclamat oras, a primit autonomie in conducere si avea un consiliu ales. Curand insa, regimul absolutist pune din nou localitatea sub administrarea prefecturii si impune primari numiti. Aceasta forma se mentine pana in 1886 cand Deva redevine oras cu consiliu ales. In 1854 s-a introdus telegraful in Deva si apare primul spital civil in localul unui medic, local situat la coltul strazii Calugareni si Eminescu. Aceasta casa pe frontispiciul careia apare inscriptia 1854 a functionat si ca azil de batrani si exista si in ziua de azi, fiind probabil cea mai veche casa de locuit din Deva. Anul 1868 este marcat de intrarea in gara Deva a primului tren. La 14 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, impreuna cu Elena Doamna si suita lor, au poposit in Deva si au fost gazduiti la Hotelul Mare zis si Bauer (Hotel Bulevard). O placa memoriala aplicata pe cladire, aminteste acest lucru. Intre anii 1861-1873 s-a construit Catedrala Ortodoxa intr-o mare si frumoasa gradina de pe strada Avram Iancu. Aspectul edilitar al Devei se schimba si prin construirea mai multor cladiri publice mari si solide. Astfel in 1886 se construieste o noua primarie pe un teren cumparat de la Domeniul Fiscal, in 1890 se construieste Palatul Prefecturii, Spitalul in 1895, Palatul Justitiei in 1899. De asemenea se stie ca prin 1880 in oras exista iluminat public, cu felinare. In perioada 1888-1892 sant colonizate 54 familii de ceangai din Bucovina, care vor forma o noua vatra a orasului, cartierul Ceangai. Prima tipografie cunoscuta din Deva este din 1876, in 1879 este adus in Deva primul fonograf, in 1895 apare prima bicicleta, in 1894 prima linie telefonica, in 1901 primul automobil, iar dupa construirea Uzinei electrice se introduce in Deva in anul 1905 curentul electric si cinematograful. La inceput nu existau sali de cinema si filmele erau rulate in sali de cafenea sau restaurante, unde lumea sta la mese, consuma si viziona. Primul telefon public apare in 1908.

Istoric

In perioada 1910-1917 sant colonizate alte familii de ceangai din Bucovina, pentru a lucra terenurile agricole din jurul Devei. La 7 noiembrie 1918 in Catedrala din Deva, are loc o adunare populara care infiinteaza "Consiliul National Roman" condus de dr.Iustin Pop, dr. Petru Groza, Francisc Hossu Longin si Ioan Dobre. Acestia au fost ulterior delegati pentru a participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 unde s-a infaptuit unirea Transilvaniei cu Romania. Tot la 7 noiembrie 1918 si tot la Catedrala din Deva, se infiinteaza si se organizeaza Garda Nationala Romana sub conducerea Consiliului National. Vechea administratie austro-ungara se prabuseste total si stapani ai situatiei locale devin Consiliul National Roman si Garda Nationala Romana din Deva, care impreuna au inceput sa organizeze stapanirea romaneasca in oras si in intreg judetul Hunedoara. Procedandu-se la "preluarea imperiului" cum se vorbea atunci in limbajul oficial, la 5 ianuarie 1919 este numit cel dintai prefect roman al judetului Hunedoara, dr.Toma Vasinca, iar la 9 ianuarie este numit primul primar al Devei dr. Virgil Olariu. In aprilie 1919 se dau denumiri romanesti la 46 de strazi din cele 52 cate existau in Deva. Unele denumiri au ramas pana astazi si merita a fi pastrate si pe viitor: Piata Unirii, Gh. Baritiu, Decebal, Calugareni, Andrei Muresanu, Eminescu, Grivitei, Aurel Vlaicu, Cuza Voda, Avram Iancu, Viilor, Marasesti, Marasti, M. Kogalniceanu, Ion Creanga, Plevnei, George Cosbuc, Gh. Lazar.
Tot la Deva, in anul 1933 se infiinteaza Frontul Plugarilor, organizatie democratica a taranimii, intemeiata si condusa de Dr. Petru Groza. Deoarece Partidul Comunist infiintat in 1921 era scos in afara legii, Frontul Plugarilor a actionat ca un paravan al acestuia. In 1936-1939 se construieste Biserica Unita din str. Lenin (B-dul Libertatii) si in 1938 Biserica Catolica din Ceangai. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, la 2 iunie 1944 aviatia engleza a lansat 20 de bombe mici care au explodat pe Dealul Bejan. De asemenea, spre sfarsitul razboiului, coloane ale armatei sovietice au trecut prin Deva, in drum spre Berlin. La 6 martie 1945 se instituie guvernul democratiei populare avandu-l ca prim-ministru pe Dr. Petru Groza, care era cetatean al orasului Deva. Trecandu-se la cooperativizarea agriculturii, in 1953 se infiinteaza in Deva trei cooperative agricole: in Santuhalm, in Ceangai si in Viile Noi. Radioficarea s-a introdus in Deva in 1945 si televiziunea in 1960. In 1960 se construieste cinematograful Patria cu 500 de locuri, iar in 1963 se reconstruieste Teatrul Arta pentru productii teatrale si de cinematograf. In sezonul cald functiona in aer liber cinematograful "Gradina de Vara" avand 1000 de locuri. In perioada 1948-1968 Deva era resedinta Regiunii Hunedoara, regiune ce includea si o parte din actualul judet Alba. Incepand din 1968, odata cu noua organizare administrativa a tarii, Deva ajunge resedinta judetului Hunedoara si incepe sa se dezvolte din ce in ce mai mult, din toate punctele de vedere.

Deva

Flora si fauna

Bogatia si diversitatea florei din jurul Devei si mai ales de pe dealul cetatii, face ca ea sa fie considerata cea mai frumoasa flora din Transilvania, precum si un obiect de cercetare si admiratie a numerosi botanisti. In general, ea apartine tipului de flora ardeleana, dar poate fi semnalata si penetratia florei de tip banatean si de tipul campiei tisene. Aici sant cunoscute aproape jumatate din speciile plantelor fanerogame din Transilvania, dar se remarca si specii de flora mediteraniana balcanica, orientala din Crimeea sau Asia Mica, precum si specii rare sau unice.Pot fi gasite circa 1200 de fanerogame, peste 15 criptogame vasculare, 217 briofite si circa 100 de ciuperci si alge. La Deva se pot vedea inca frumoase paduri de deal, din etajul stejarului in amestec cu al fagului. In ele predomina lemnul de fag (Fagus sylvatica), stejar (Q.robur), gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mesteacan (Betula verrucosa), garnita, cer, dar se gaseste si paltin, frasin, ulm, artar, plop, tei, salcam, nuc, ciresi salbatici, liliac. De asemena, se gasesc rugi de zmeura (Rubus idaeus), mure (Rubus sulcatus), soc (Sambucus racemosa), tufarisuri de alune (Corylus avellana), arbusti de paducel, corn, maces, lemn cainesc, afini si altele. Astfel de paduri de deal sant padurile Finicuri, Jepi, Luzan, padurea de la Piatra Colt si de pe dealurile Decebal si Nucet, vizibile din oras si usor accesibile.

Specii importante de plante din punct de vedere stiintific si estetic apar in zonele care au fost defrisate si in zonele stancoase, in care predomina vegetatia ierboasa: clopotei (Campanula grossecki heuff), soparlita ( Veronica crinita var. thracica), lipicioasa (Galium spurium vaillenti), floarea raiului (Allium montanum), omogul galben (Aconitum anthora), crucea voinicului (Hepatica media), osul iepurelui (Onanis columnae), leurda (Allium ursinum), cinci degete (Potentila conescens). Dintre speciile endemice, poate fi amintita o specie de macies, Rosa obstrusifolia, care se gaseste numai in zona Devei. O raritate o constituie si branca (Salicornia herbacea), care creste pe terenurile sarate de la poalele de nord ale dealului Cetatii. Padurea de pe dealul cetatii cu vegetatie termofila (liliac, corn) unde cresc peste 1450 de specii de plante, unele foarte rare sau chiar unicat, este declarata monument al naturii (30 ha).

Alaturi de flora, fauna completeza in mod desavarsit biodiversitatea ecosistemului natural din zona orasului Deva. Astfel, pe cetate se gasesc numeroase specii de mamifere printre care jderul de copac (Martes martes) si veverita (Sciurus vulgaris).

Pe cetate traieste si vipera cu corn (Vipera ammodytes ammodytes) specie rara si strict protejata prin lege in intreaga lume. Pe langa vipera cu corn, in zona se mai gaseste si vipera comuna cunoscuta si sub denumirile de vipera neagra. (Vipera berus berus). Dintre pasari putem aminti: mierla (Turdus merula), potarnichile (Perdix perdix), rata salbatica ( Anas plathynchos), porumbei salbatici, prepelite, uliu, ciori, cotofene, bufnite, vrabii, cuci, cotofene, pitigoi, ciocanitori, ciocarlii, privighetori, randunici, grauri. Gainusa de alun (Tetrastes bonasia) pasare rara ocrotita prin lege a fost si ea semnalata pe valea Muresului in zona Devei. Primavara si vara, pajistile si dealurile sant animate de numeroase specii de fluturi : (Lahiclides podalirius, Gonepteryx rhamni) greieri, cosasi si alte insecte.


Flora si Fauna
Pentru o mai buna documentare in ceea ce priveste flora si fauna din zona orasului Deva, puteti vizita Sectia de Stiinte Naturale a Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane, infiintata in 1966 intr-o cladire anexa a Palatului Magna Curia.
Sectia de Stiinte Naturale este amenajata sub forma a doua expozitii permanente unde puteti gasii atat informatii despre flora si fauna, cat si o serie de colectii botanice(10511 coli herbar), entomologice (4400 exemplare), de pasari (665 exemplare), de mamifere (201 exemplare), de pesti (163 exemplare), de reptile (2103 exemplare), de moluste actuale (2476 exemplare).

Vipera cu corn
Vipera cu corn - Vipera ammodytes ammodytes este o specie de provenienta mediteraniana si se gaseste la noi in Muntii Banatului, sudul Apusenilor, vestul Retezatilor, Depresiunea Cernei, Cetatea Devei, Portile de Fier, si izolat in Brasov.
Specie considerata acum amenintata si strict protejata, a fost ucisa in proportii tulburatoare deoarece au fost considerate daunatoare si periculoase. Totodata au fost colectate ilegal de catre “herpetologi amatori” cu scopul de a fi vandute sau tinute in captivitate, sau de catre oameni ce doreau sa se imbogateasca din afacerile cu venin de vipera.
Procesul de recoltare de venin supranumit “mulgere” este un proces extrem de stresant si periculos atat pentru animale cat si pentru oameni, si nu ar trebui practicat decat de catre specialisti. Vipera cu corn prefera un habitat uscat, grohotisuri, stancarii, liziere de paduri dar de obicei in apropierea unei surse de apa.
Pot fi deseori vazute insorindu-se pe stancile de pe malurile Cernei, Nerei sau a unora din afluentii lor. Sarpe de talie mai mare decat specia prezentata precedent, masculii au atins lungimi de 1,20 m., dar nu depasesc de obicei 90 cm. Femelele sunt putin mai mici in acest caz. Are corpul scurt si indesat, mai masiv decat al viperei comune si se misca mai incet fiind mult mai usor de prins.
Coloritul este asemanator cu cel al viperei comune, masculii fiind de obicei un crem deschis, sau gri cu o banda in zig-zag neagra, ce contrasteaza puternic cu fundalul. Femelele sunt de un brun sau cafeniu deschis, cu zig-zag-ul roscat, fiind mai neclar.
La aceasta specie nu mai apar varietati de culoare cum ar fi indivizi melanici, probabil datorita faptului ca sunt mai termofile decat viperele comune, si nefiind intalnite in zone reci nu au nevoie sa capteze mai multa caldura prin culoare inchisa.
O alta trasatura caracteristica a viperei cu corn este desigur cornul, de pe varful botului, format din 2-4 solzi, care serveste la imitarea mai reusita a mediului pentru ca sarpele sa ramane nedetectat de catre prada sau pradator.
In tara noastra, conform Legii 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice este INTERZISA : detinerea, capturarea, molestarea sau uciderea exemplarelor ce apartin acestei specii.

Meteo

Unable to get weather data from wunderground.com